Cel fără păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra. Ioan 8, 7
Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. Ioan 16, 20
Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi. I Cor. 11: 31
Ce este păcatul?
Păcatul este călcarea legii lui Dumnezeu, călcare voită sau nevoită, cu ştiinţă sau fără ştiinţă, cu fapta, cu cuvântul, cu gândul.
Păcatul este necinstirea adusă lui Dumnezeu, ocară, dispreţuire, defăimare, nerecunoaştere şi vătămare adusă fiinţei Dumnezeieşti, dintr-un sentiment egoist.
Păcatul este necredinţă şi neîncredere în Dumnezeu, în legea Lui şi prea multă credinţă şi încredere în sine, până acolo că omul să-şi fie singur lege, pentru că de îndată ce ai călcat Legea lui Dumnezeu, ai urmat o altă lege, fie a ta, fie a diavolului.
Păcatul este a doua răstignire adusă Mântuitorului, căci prin păcat se reînnoiesc toate batjocurile de altădată şi toate bătăile primite. Piroanele, suliţa, spinii, prin păcat Mântuitorul le simte din nou. Acum însă nu mai sunt bătute de cei ce-L defăimau şi strigau: “Să se răstignească, să se răstignească”… Acum îi sunt administrate de cei ce zic că cred în El, că-I urmează poruncile, că-L iubesc. Acum Îl scuipă în faţă cei ce sunt botezaţi, acum cununa de spini I-o pun cei ce se numesc creştini, acum Îi dau palmele, acum Îi bat piroanele, acum Îl împung cu suliţa, cei pentru care suferit batjocoriri şi bătăi şi pentru care Şi-a dat sângele Său pe Golgota pentru ca să-I facă fii ai lui Dumnezeu, pentru ca să le deschidă Raiul, să sfarme moartea şi să dărâme Iadul.
Păcatul este boală ce se întinde asupra sufletului şi trupului deopotrivă, de aceea mântuirea înseamnă şi vindecare, iertarea aduce şi tămăduire.
Păcatul este îndepărtare de Dumnezeu şi în schimb apropiere de diavol, este îndepărtare de casa Tatălui şi păzire în ţară străină a porcilor diavolului.
Pentru că suntem robi aceluia căruia îi slujim (Ioan 8, 34), păcatul înseamnă robia diavolului.
Când păcătuieşti nu mai socoteşti ceea ce a făcut pentru tine Dumnezeu, nu-I mai eşti fiu, şi nu te gândeşti la dreptatea Lui, care va pedepsi pe cei ce păcătuiesc împotriva Voii Lui.
Prin păcat toate lucrurile lui Dumnezeu sunt pornite împotriva scopului pentru care au fost făcute.
Gura n-a fost făcută de Dumnezeu ca să înjurăm cu ea, să bârfim şi să blestemăm pe aproapele, ci gura a fost făcută ca, cu ea, să vorbim lucruri folositoare sufletului.
Mintea nu ţi-a dat-o Dumnezeu ca, cu ajutorul ei, să găseşti argumentele care te îndepărtează de Dumnezeu, ci ca să găseşti argumentele care te apropie.
Ochii nu au fost făcuţi spre a privi ceea ce aduce vătămarea sufletului, ci spre a vedea creaţiile lui Dumnezeu şi spre a-I aduce mulţumiri.
Tot aşa urechile, mâinile, picioarele n-au fost create spre a ne îndepărta de Dumnezeu.
Bunătatea şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu nu vrei să le socoteşti ca atare? Căci să ştii că tot timpul ţi s-a dat ca să câştigi raiul şi tu te pierzi socotind că El nu va mai judeca, că ne va ierta, că sunt alţii mult mai răi decât tine.
Ce urmări are păcatul.
Răul pricinuit de el
Prin păcat pierdem darul cel mai presus de fire ce-l avem de la Dumnezeu. Fără acest dar, sufletul rămâne slut, prostit, nesimţitor.
Prin păcat Duhul Sfânt este luat de la noi şi nu mai suntem recunoscuţi fii.
Păcatul îmbolnăveşte, tulbură, slăbănogeşte, rătăceşte şi întunecă sufletul şi trupul.
Prin păcat pierdem fericirea veşnică a raiului; pierdem posibilităţile unirii cu Dumnezeu şi petrecerea împreună cu sfinţii; pierdem lumina veşnică şi odihna.
Câştigăm iadul cu focul cel nestins şi cu întunericul cel ce este totdeauna.
Prin păcat pierdem toate bunătăţile pe care le-am făcut înainte, căci Dumnezeu te va judeca în ceea ce te va găsi făcând.
Prin păcat pierdem ajutorul lui Dumnezeu (atât cât eşti în păcat).
Spovedania
Nu plângi gândindu-te că ai pierdut Raiul?
Nu te cutremură mâhnirea adusă lui Dumnezeu?
Nu te înfioară Iadul?
Nu cauţi să-ţi dobândeşti starea pierdută?
Se mai poate ?
Da! Trebuie numai să vrei …
Dumnezeu a ştiut dintru început neputinţa noastră şi ne-a dat posibilitatea curăţirii de păcate. El a ştiut că omul cât va trăi va păcătui şi că, fără de greşeală, nimeni nu este, de aceea spunea ucenicilor Săi:
Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate în Cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în Cer, cuvinte prin care se instituie şi Taina Spovedaniei.
Spovedania sau pocăinţa este o baie din care sufletul scăldat iese uşurat de greutate şi curat de murdăria păcatelor, o baie în care se spală şi se pierd toate întinăciunile şi greşelile noastre.
Spovedania este o doctorie care vindecă sufletul rănit de draci, o doctorie ce strică otrava păcatului.
Spovedania întoarce pe păcătos de la diavol la Dumnezeu şi le pune din nou în legătură cu Făcătorul său.
Spovedania însemnează aducerea sufletului la faptele şi lucrurile care sunt pentru şi după firea lui.
Spovedania redă pe om curat lui Dumnezeu.
Spovedania pregăteşte sufletul şi trupul pentru primirea Sf. Trupului şi Sângelui Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Spovedeşte-te în Biserică măcar de patru ori pe an la acelaşi Duhovnic. Mai bine lunar sau la 40 de zile.
Când îţi faci examenul de conştiinţă găseşte-te vinovat, nu te justifica; gândeşte-te la următoarele puncte:
a. Motivul sau scopul cu care sau pentru care ai păcătuit. A doua zi caută să ocoleşti momentul potrivit respectiv.
b. Intenţia-ce ai voit de ai păcătuit.
c. Împrejurările, ocoleşte-le a doua zi.
d. Locul unde ai păcătuit.
e. Cât l-ai răspândit – ai îndemnat pe alţii.
f. Numărul…
Spovedania trebuie făcută cu zdrobire de inimă şi cu părere de rău. Zdrobirea inimii este supărarea şi durerea ce ţi se pricinuieşte când îţi aduci aminte de păcat.
Această durere nu stă numai în a simţi păcatul, a suspina şi a plânge pentru el, ci stă mai ales în a urî păcatul.
Părerea de rău este durerea ce o simte cel ce se pocăieşte pentru că s-a lipsit de darul lui Dumnezeu şi a câştigat munca.
Biserica a stabilit înainte de spovedanie să ţii un post de şapte zile sau chiar mai puţin. Bolnavii sunt scutiţi.
Citește rugăciunile înainte de spovedanie și cele de după, apoi ieși din Biserică. Dacă te grăbești, citește-le acasă.
Dacă te chinuie gândul să nu te spovedeşti că n-ai postit, este de la diavolul. Du-te. Scrie păcatele pe hârtie şi citeşte-le singur înaintea Duhovnicului. Mărturiseşte-te, nu te lăsa interogat. Întreabă când nu eşti sigur, vorbeşte mai bine decât să taci. Dacă trebuie, părintele îți va pune în mâna sau îți va recomanda un îndreptar, și vei reveni pentru o spovedanie mai amănunțită și mai profundă.
Canonul îl hotărăște duhovnicul. Acesta este medicament și răgaz de pocăință, și te ferește să te împărtășești de cele sfinte fiind nepregătit și deplin vindecat și refăcut. Mare lucru este că după spovedanie, la Sf. Liturghie, te împărtășești tainic de Hristos și deodată te vindeci, te refaci și capeți putere împotriva păcatului.
Angajează-te în faţa lui Dumnezeu să nu le mai faci. El îți va da putere și pentru angajament, și pentru împlinirea canonului. Ai curaj să-ți schimbi viața, altfel, pe de o parte vei încerca să faci mai puține rele și mi mult bine, iar pe alta, lăsând încă să persiste anumite păcate în viața ta, diavolul va avea putere asupra vieții tale și vei face ineficiente și rugăciunile tale, și ale duhovnicului, și ale Bisericii, ori sfinților. Dumnezeu te va ierta că nu ai ajuns încă sfânt, deși asta Și-ar dori de la tine, dar nu și că nu ai luptat cu adevărat să dai răul afară și să nu-l mai primești cu orice preț. Nu ești ispitit mai mult decât poți tu lupta, ai curaj, îndrăznește, că vei fi ajutat, numai respectă cuvântul duhovnicului și mai ales cât ești începător, cercetează-l des ca să ții în frâu încercarea diavolului de a te redobândi și să reușești să strângi robinetul păcatelor, să întărești părțile slăbănogite de păcatele trecute pe unde satana vrea să-și spargă intrare în ființa ta și să capeți curaj convingându-te treptat că nu are putere asupra ta dacă nu-i dai.
Cele zece Porunci
Porunca intai: Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.
Crezi in Dumnezeu?
Crezi in Sfanta Treime – Tatal, Fiul si Duhul Sfant?
Crezi ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu?
Crezi ca Iisus Hristos s-a nascut de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria?
Crezi ca Fecioara Maria este Nascatoare de Dumnezeu?
Nu cumva crezi ca Iisus Hristos este doar un mare invatator, ca multi altii?
Crezi ca Dumnezeu a creat lumea din nimic?
Nu cumva crezi ca Dumnezeu s-a indepartat de lume si nu-i mai poarta de grija?
Crezi in viata cea vesnica?
Crezi ca, la sfarsitul lumii, Dumnezeu il va judeca pe fiecare om in parte?
Crezi in odihna raiului si in chinurile iadului?
Crezi ca Biserica Ortodoxa este cea adevarata?
Nu cumva ai luat in ras poruncile lui Dumnezeu si invatatura Bisericii?
Nu cumva crezi ca toti se mantuiesc, fiecare in credinta lui?
Nu cumva crezi ca si catolicii, adventistii sau alti sectanti au o credinta buna?
Ai fost in casa de adunare a adventistilor sau a altor eretici?
Ai citit cu interes carti eretice (de la sectanti)? Ai dat si altora astfel de carti?
Ai umblat pe la ghicitori, prezicatori sau vrajitoare?
Nu cumva crezi ca vrajile si farmecele sunt mai puternice decat rugaciunile Bisericii?
Nu cumva crezi in vise sau in superstitii?
Nu cumva crezi in noroc si in ghinion?
Ai cartit impotriva lui Dumnezeu?
L-ai judecat pe Dumnezeu pentru vreun necaz sau pierdere?
Ai deznadajduit din cauza vreunui lucru rau venit asupra ta?
Crezi ca exista vreun necaz care nu poate fi rezolvat de Dumnezeu?
Citesti despre Dumnezeu in Sfanta Scriptura si in alte carti bisericesti?
Il iubesti pe Dumnezeu?
Nu cumva iubesti vreun lucru (serviciul, banii, familia) mai mult decat pe Dumnezeu?
Porunca a doua: Sa nu-ti faci chip cioplit, nici asemanarea vreunui lucru, din cate sunt in cer, pe pamant, in ape sau sub pamant, nici sa te inchini lor, nici sa le slujesti.
Nu cumva porti la gat talismane si semne pagane?
Nu cumva pastrezi in casa statui cu idoli si zeitati pagane?
Nu cumva crezi ca anumite simboluri si obiecte orientale pot alunga spiritele rele?
Nu cumva crezi ca vreun lucru din natura inconjuratoare are puteri spirituale?
Nu cumva crezi doar in ce poti intelege cu mintea ta?
Nu cumva te indoiesti de Tainele lui Dumnezeu?
Crezi ca Sfintele Icoane si Sfanta Cruce sunt sfinte?
Crezi ca cinstirea adusa lor se inalta la sfintii pictati pe ele si la Dumnezeu?
Te inchini inaintea Sfintelor Icoane?
Porti la gat Sfanta Cruce?
Nu cumva te indoiesti de sfintenia Aghiasmei mari sau mici?
Nu cumva zici ca Sfintele Moaste sunt oase goale?
Nu cumva te indoiesti de minunile savarsite la Sfintele Moaste?
Porunca a treia: Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert, ca nu va lasa Domnul nepedepsit pe cel ce ia in desert numele Lui.
Ai injurat vreodata de Dumnezeu sau de Iisus Hristos?
Ai injurat vreodata de Maica Domnului?
Ai injurat vreodata de Sfinti, Biserica, Paste, Candela, Cruce si oricare alt lucru sfant?
Te-ai jurat cu numele Domnului si ai calcat juramantul?
Nu cumva obisnuiesti sa zici “zau”, care este prescurtarea lui “pe Dumnezeul meu”?
Te-ai jurat pe viata ta, pe familia ta sau pe oricare alt lucru pe care il ai?
Te-ai dracuit pe tine insuti?
Ai dracuit pe vreun alt om, animal sau lucru?
Te-ai blestemat pe tine insuti sau pe altii, care ti-au facut vreun rau?
Porunca a patra: Adu-ti aminte de ziua odihnei, ca sa o sfintesti. Lucreaza sase zile si fa in acelea toate treburile tale, iar ziua a saptea este odihna Domnului Dumnezeului tau: sa nu faci in acea zi nici un lucru.
Ziua odihnei este Duminica, adica “Ziua Domnului”.
Zile de odihna sunt si toate sarbatorile insemnate in Calendar cu “cruce rosie”.
Nu cumva muncesti duminica si in sarbatori?
Nu cumva ii chemi la munca si pe altii, in aceste zile?
Vii la biserica in fiecare duminica si la sarbatori?
Participi cu evlavie la Sfanta Liturghie?
Nu cumva vorbesti sau barfesti in Biserica, deranjand slujba?
Nu cumva zici ca mai bine stai acasa, decat sa te deranjeze cineva din Biserica?
Nu cumva zici ca esti tanar si vei avea vreme de slujbe mai tarziu?
Porunca a cincea: Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie bine si sa traiesti ani multi.
Parintii si socrii sunt vrednici de aceeasi cinste, fiind deopotriva parinti.
Nu cumva ti-ai jignit sau ti-ai batut parintii?
Nu cumva ai luat in ras sfaturile lor bune?
Nu cumva i-ai vorbit de rau sau ai ras de neputintele lor?
Nu cumva ai furat ceva de la ei, fara sa le ceri voie?
Nu cumva ai trecut cu vederea nevoile lor?
Nu cumva nu i-ai ajutat dupa putere la batranete?
Pe cei adormiti din neam, un cumva ai uitat sa le faci pomenire?
Iti ajuti deopotriva fratii sau surorile?
Nu cumva ai facut nedreptate unei rude?
Nu cumva te-ai judecat pentru avere sau mostenirea parinteasca?
Nu cumva tii minte raul sau porti dusmanie cu vreo ruda?
Barbate, iti ajuti cu dragoste si rabdare sotia si copiii?
Muncesti pentru sporul casei, ori risipesti banii pe bautura si tigari?
Nu cumva ti-ai batut sotia, ori te-ai purtat rau cu ea, ori ai injurat-o?
Femeie, iti asculti sotul?
Nu cumva, pentru anumite pacate ale lui, nu il mai iubesti?
Nu cumva arunci pe Dumnezeu vina pentru copiii cei rai?
I-ai indemnat pe cei din casa ta sa fie credinciosi si iubitori de Dumnezeu?
I-ai invatat pe copii credinta in Dumnezeu?
Nu cumva ti-ai batut copiii, ori i-ai injurat sau i-ai dracuit?
Nu cumva ai lasat nepedepsite pacatele mari ale copiilor?
Nu cumva i-ai invatat pe copii sa fie vicleni, lenesi, pretentiosi?
Nu cumva ai indemant pe cineva la furt sau alt pacat?
Te rogi zilnic pentru cei din casa ta?
Porunca a sasea: Sa nu ucizi.
Ai ucis vreodata un om, fie cu voie, fie fara voie?
Nu cumva ai vorbit de bine pe unul care a ucis pe cineva?
Ai batut pe cineva?
Ai scuipat sau ai amenintat pe cineva?
Nu cumva ai ganduri de razbunare si de ura? Din acestea se poate naste crima.
Nu cumva doresti moartea, raul sau paguba cuiva?
Nu cumva te bucuri de raul ce se intampla unei anumite persoane?
Nu cumva te intristezi de castigul sau de binele cuiva?
Avortul inseamna uciderea propriilor copii, lipsiti de aparare, inca din pantece.
Barbate, ti-ai indemnat femeia sa faca avort?
Daca ea a vrut sa faca avort, ai cautat sa o opresti?
Femeie, ai omorat prunci (avort)?
Avortul este un pacat atat al femeii, cat si al barbatului ei.
Nu cumva, pentru vreun necaz, ai vrut sa te sinucizi?
Porunca a saptea: Sa nu fii desfranat.
Nu cumva te-ai culcat cu cineva, inainte de casatorie? (curvie)
Nu cumva traiesti in concubinaj, adica necununat?
Nu cumva pacatuiesti impotriva firii cu sotul sau sotia? (alte forme de sexualitate)
Nu cumva ti-ai inselat sotul sau sotia? (preacurvie)
Nu cumva poftesti sa curvesti cu barbatul sau femeia altuia?
Nu cumva te uiti la filme sau reviste erotice?
Nu cumva te masturbezi de unul singur, ori impreuna cu altul?
Nu cumva te imbraci provocator, pentru a ispiti pe altul?
Porunca a opta: Sa nu furi.
Preotul nu poate ierta un furt care nu se inapoiaza celui pagubit.
Deci, daca se mai poate, du inapoi ceea ce ai furat, apoi spovedeste-te.
Nu cumva ai furat bani sau alte lucruri de la stat sau de la firma, ori de la vreun om?
Ai primit sau pastrezi in casa lucruri furate?
Ai dat inapoi toate lucrurile pe care le-ai imprumutat?
Lucrurile gasite ai cautat sa afli ale cui sunt?
Nu cumva ai cautat sa iesi in castig, spre paguba altora?
Nu cumva ai schimbat hotarele pamantului cu vecinul tau?
Nu cumva ai incurajat pe un altul sa fure sau sa insele?
Nu cumva ai cerut dobanda pentru un ajutor dat?
Nu cumva ai falsificat un produs (marfa) pe care l-ai vandut?
Nu cumva ai furat la cantar?
Nu cumva ai luat mita de bani sau alte lucruri?
Porunca a noua: Sa nu (minti) marturisesti stramb impotriva aproapelui.
Nu cumva obisnuiesti sa minti pentru a obtine un anumit lucru?
Nu cumva ai mintit spre paguba altuia?
Porunca a zecea: Sa nu doresti casa aproapelui tau; sa nu doresti femeia aproapelui tau, nici ogorul lui si nimic din cate are aproapele tau!
Nu cumva este invidios pe cineva?
Nu cumva iti pare rau de realizarile cuiva?
Nu cumva te bucuri de pierderile sau necazurile cuiva?
Nu cumva dispretuiesti pe cineva pentru averea pe care o are?
Nu cumva ai poftit trupeste dupa femeia, fiica, barbatul sau fiul aproapelui tau?